Ridicându-şi capul din registru, o tontuliţă de la recepţia unei clinici private ne-a măsurat pe mine şi pe un alt pacient de alături cu ochi strălucitori şi ne-a întrebat: „Sunteţi fraţi?” La care, prezumtivul meu frate m-a măsurat cu o privire ofensată: „Hm!” Ceea ce, la rându-mi, trebuie să fi făcut şi eu privindu-l pe el. Şi deşi în sinea mea mi-am zis, „Păi dacă arăt ca el, nu-i rău”, amândoi am fost străbătuţi de acelaşi strigăt interior de revoltă: „Doamne fereşte!”
