După ce, în primii câţiva ani petrecuţi la Câmpina, ieşirile familiilor noastre de basarabeni la iarbă verde, pe Muscel, şi în pădurile de pe dealurile Voilei, duminica şi de sărbători, mă încântaseră în zilele de vară, deodată n-a mai fost voie să urci pe Muscel. Sus pe deal a fost instalat un obiectiv militar: o baterie antiaeriană. Şi anume exact în acelaşi loc unde cu puţin timp în urmă, în timpul războiului — o ştiam din povestirile localnicilor —, funcţionase o baterie antiaeriană germană. Bateria germană avea misiunea să nimicească bombardierele americane venite să bombardeze Rafinăria, care alimenta cu carburanţi trupele Axei. Bateria românească era menită să nimicească tot avioane americane (sau poate anglo-americane), de astă dată suspectate că ar putea încerca să distrugă realizările regimului comunist; de exemplu Rafinăria, care între timp fusese reconstruită cu o remarcabilă promptitudine. Prezenţa noii baterii s-a făcut simţită în tot oraşul atunci când fasciculele de lumină ale proiectoarelor instalate acolo sus au început să brăzdeze noapte de noapte cerul întunecat al Câmpinei. Erau două sau trei — nu-mi mai amintesc exact. În nopţile senine fasciculele împungeau cerul negru, intersectându-se, aplecându-se până către orizont — stâlpi de lumină instabili, riscând să se prăbuşească cu avioane cu tot peste neliniştile oraşului.
Dar nu se întâmpla nimic. Nicio escadrilă americană nu venea să bombardeze din nou oraşul, niciun avion inamic nu se prindea în luminoasa pânză de păianjen ţesută de proiectoare. Încetul cu încetul dansul tăcut al razelor de lumină devenea joc nocturn de lumini, pe care începusem să-l aştept cu interes după căderea nopţii. Ieşeam pe terasă şi îmi îndreptam privirile spre miază-noapte, unde, deasupra acoperişurilor fabricilor, deasupra nesfârşitului parc de rezervoare goale şi abandonate de dincolo de liniile ferate, deasupra oraşului, se aprindeau reflectoarele tristei scene de dincoace de Cortina de Fier. *** *Din romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu