Amenda*

Băiatul care ajunse la ghişeu avea unsprezece ani, arăta speriat şi se abţinea să nu izbucnească în plâns. Până atunci nimeni din rândul la care stătuse nu-i dăduse nicio atenţie. Dar acum, venindu-i rândul la ghişeu, casierul Fiscului, în uniformă bleumarin cu şnur galben, îl privi pe deasupra ochelarilor, binevoitor şi în deplină solidaritate bărbătească.

— Tu ce-ai venit să plăteşti?

Băiatul îşi înghiţi un sughiţ de plâns.

— Amen... amenda.

— Ce amendă? îl întrebă răbdător casierul Fiscului. Şi se încruntă spre el, în deplină solidaritate bărbătească.

Băiatul avea un vârtej în păr, neobişnuit, chiar în colţul frunţii, ceea ce, în alte împrejurări, i-ar fi dat un aer semeţ. Acum însă, în luptă cu plânsul, semeţia nu-i ajuta la nimic.

— Pentru... începu el, şi buza de jos i se răsfrânse.

— Pentru? îl îndemnă casierul Fiscului.

— Pentru... depăşirea vite... vitezei legale.

Casierul Fiscului îşi stăpâni surprinderea.

— Tu conduci maşina?

Băiatul rămase tăcut, doar îşi lăsă privirea în jos. După care clătină din cap.

— Aşadar nu conduci maşina, trase concluzia casierul Fiscului, cu un calm desăvârşit.

— Nu.

— Cine te-a trimis să plăteşti amenda, tatăl tău?

Băiatul rămase cu privirea plecată, abătut tare şi nu spuse nimic.

Casierul Fiscului mai aşteptă câteva secunde, răbdător.

— Aşadar, nu conduci maşina, nu te-a trimis tatăl tău, dar ai depăşit viteza legală.

Aşteptarea casierului se prelungea.

— Şi vrei să plăteşti amendă.

Resemnat, băiatul înălţă din umeri şi oftă adânc.

Acum plânsul din el era învins.

***

^*Din volumul de schiţe şi povestiri Femeia din metrou