Răbdare s-aştepţi

N‑ai răbdare s‑aştepţi? — îmi spuneau

Dincolo de barieră începe ţinutul ploilor

     lungi de‑o vară

     peste‑ntinsele lanuri

     unduind sub penelul ud

     al pictorului ghiduş

     din „Lumea copiilor”

N‑ai răbdare s‑aştepţi? — îmi spuneau

Dincolo de ploi, vezi bine

începe ţinutul căluşeilor unde duc

     tramvaiele roşii trecând

     pe lângă vechiul magazin mic

     unde ai fi putut să cumperi

     dar n‑ai cumpărat niciodată.

Magazinul cel mic, umbrit, cu clienţi puţini

     care se cunosc între ei şi îşi dau bineţe

     zăbovind până pe‑nserat — flecărind

     câte‑n lună şi‑n stele...

N‑ai răbdare s‑aştepţi? — îmi spuneau

Dincolo de ţinutul căluşeilor cu panaşuri aurii

Or să vină şi nopţile cu stele licărind

     cu Ursa Mare pe cerul ultramarin

     tăiat de lainere cu luminiţe roşii —

     babord, ştii? cu faruri nevăzute

     ground based, cu oameni inteligenţi —

     controlând traficul smaraldelor

     sclipitoare de la tribord

Iar dincolo de lainere, dacă ai răbdare s‑aştepţi

     poţi să te‑ntorci în trecut

Dincolo de cuptoarele de mangal de la marginea câmpului

     unde s‑a prăbuşit Aurel Vlaicu

     pe 13 din luna a 13‑a din anul al 13‑lea,

     pe locul înconjurat de merişor tuns

     dincolo de orice „dincolo”

     unde nu mai e decât fanfara

     mărşăluind pompos pe covorul de asfalt

     turnat în ajun, cu Munţii Carpaţi

     pe fundal însorit, până‑n pragul

     micului magazin umbrit

     unde întoarcerea nu costă nimic

decât doar o viaţă printre clienţi flecari.