Am trecut pe lângă intrarea liceului — una din ele. Poarta de fier forjat autentic, adăpostită în adâncul unui portal impresionant, cu un basorelief înfăţişând, de o parte şi de cealaltă, doi arbori, mai degrabă filiformi, crescând fiecare dintr-un ghiveci, care îşi unesc tulpinile în vârful bolţii, e proaspăt renovată. Se poate vedea lacul negru, pe care praful străzii aproape că n-a apucat încă să se depună. Clanţa e nouă şi luceşte galben ca aurul pe acel fundal negru. Totul e practic şi solid. Într-un fel, alama e un metal mai nobil decât aurul. *** *Din volumul de povestiri Femeia din metrou
sâmbătă, 2 mai 2009
Poarta liceului*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu