„Eu eram prinţesă — tu erai prinţ.”
Da, iubito, erai prinţesă
Prinţesa mea...
Eu...
nu ştiu ce eram.
Amândoi, pe-aleea din grădină
În miez de vară
înveşmântaţi în fructe
dând în pârg
„Eu eram prinţesă — tu veneai
şi-mi cereai mâna.”
Da, iubito, îţi ceream mâna...
asta trebuia să fac.
Amândoi, în picioarele goale
cât era vara de lungă
„Eu eram prinţesă, tatăl meu era
Regele...”
O! da?...
Sigur, iubito, tatăl tău era Regele...
dar nu te-am crezut
„Te punea la-ncercare
Trebuia să mă cucereşti
Să vii călare, în galop
şi s-apuci inelul.”
Da, iubito, trebuia să te cuceresc...
dar...
nu ştiu de ce,
n-am făcut-o.
Nici nu-ţi înmuguriseră sânii...
iar vacanţa noastră era pe sfârşite
„Eu eram prinţesă — tu trebuia
să ucizi balaurul.”
Da, iubito, trebuia să ucid balaurul
dar...
mi-a fost frică.
„Eu eram prinţesă — tu erai prinţ”...
Eu eram prinţ? Tu erai prinţesă?
Când a fost asta, iubita mea nedevenită?
În ce trecut care n-a venit încă?
În ce viitor care a şi trecut?
