Cinsprezece...
Tinerii muncitori de la Sovromtractor din Braşov au propus Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc înfiinţarea unui complex polisportiv denumit GATA PENTRU MUNCĂ ŞI APĂRAREA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE (G.M.A.)... În numeroase meetinguri tinerii muncitori şi elevi din Arad, Cugir şi Focşani s-au alăturat tovarăşilor lor de la Sovromtractor Braşov cerând înfiinţarea complexului G.M.A... G.M.A. întruneşte adeziunea maselor de sportivi din întreaga ţară. MOŢIUNE: Veniţi din întreaga Republică la concursul de perfecţionare a cadrelor sportive, salutăm cu entuziasm propunerea tovarăşilor de la Sovromtractor Braşov de a înfiinţa şi în ţara noastră un complex polisportiv asemănător G.T.O.-ului din Patria Socialismului. Ne bucurăm că milioanele de tineri muncitori din rândurile cărora facem şi noi parte îşi vor putea oţeli sănătatea, devenind forţe de neclintit în construirea socialismului şi pentru apărarea păcii. Suntem siguri că din masele de tineret ce vor fi antrenate în această competiţie se vor ivi curând elemente valoroase care vor veni alături de noi să apere cu cinste culorile Republicii noastre dragi. Întrecerile sportive din cadrul complexului G.M.A. ne vor căli, făcându-ne mai viguroşi, mai puternici pentru munca de înaltă productivitate şi pentru apărarea cuceririlor clasei muncitoare din Republica Populară Română... În cinstea alegerilor pentru Sovietul Suprem şi a primului candidat al popoarelor sovietice, MARELE STALIN, înnotătorul sovietic Leonid Meşcov a stabilit un nou record mondial... În lupta pentru pace a femeilor, exemplul sportivelor sovietice este un viu îndemn. Scrisoarea lui Edith Treybal adresată sportivei sovietice Maria Bogatîreva. Dragă Maria, au trecut aproape opt luni de când ne-am întâlnit la Jocurile Mondiale Universitare de la Budapesta. Dar parcă a fost ieri... După concursuri am pornit cu toţii în Piaţa Eroilor. Erau strânşi acolo mii de tineri şi tinere din toate colţurile lumii. Îţi aminteşti ce frumos fluturau steagurile păcii şi ale libertăţii? Când a luat cuvântul tânăra sportivă Rohonczi, s-a făcut linişte deplină. JURĂM CĂ VOM APĂRA PACEA! JURĂM. JURĂM. JURĂM... Atunci am simţit strângerea caldă a mâinii tale. Gândurile noastre se îndreaptă spre prietena ta, spre stadionul de pe malul mării. Ne-am strâns mâinile puternic şi am strigat împreună, alături de miile de tineri: JURĂM. JURĂM. JURĂM... A treia ediţie a «Cursei Scânteii» se va desfăşura la 15-16 aprilie pe distanţa Braşov-Bucureşti... *** *Capitolul 15 din romanul „Urma scapă turmă”, publicat la editura Ararat, în 1997. Text revizuit
Pentru ca disputele să nu oblige boxerii la deplasări anevoioase, Comisia Centrală de Box a alcătuit cinci grupe geografice: SUD, CENTRU, VEST, EST şi NORD... Redactorul rubricii Sport a ziarului Lumina, Ion Stere a fost prezent la galele de sâmbătă şi duminică 5 martie când s-au disputat primele întâlniri eliminatorii pentru desemnarea tinerilor campioni ai judeţului...
Se distribuie raţiile de paste făinoase şi griş pe trimestrul întâi, pe baza bonului nr. 12 Diverse din luna martie a.c., cu următoarele raţii. Cartelele tip A, B1, B şi C primesc câte 1000 grame de fiecare bon, cartelele de tip D1 şi D2 primesc câte 500 grame de fiecare bon. Grişul se distribuie câte 1500 grame pe baza bonului nr. 13 Diverse din luna februarie a.c. din cartelele de alimente tip D2. Distribuirea se face până la data de 22 martie 1950 prin magazinele I.C.S. Alimentara şi cooperative...
Reuniunea de box de la sala Spartac (fostă Gloria), desfăşurată sâmbătă începând de la ora 17 şi duminică de la ora 10 a atras un public numeros venit să aplaude evoluţiile tinerilor pugilişti de la asociaţiile Locomotiva, Metalul, Competrol şi Sportul Muncitoresc... Să nu uităm că semigreul Linte Simion nu are la activ decât trei matchuri amicale şi o singură participare la o competiţie — Cupa Unităţii Tineretului unde nu a fost trimis de conducerea asociaţiei mai departe de faza pe oraş, desigur datorită vârstei. Totuşi, în cele două întâlniri susţinute — din lipsa mai multor adversari — la eliminatoriile fazei judeţene a Campionatului Republican individual al juniorilor S. Linte a boxat cu o siguranţă rar întâlnită la vârsta sa. În prima partidă el şi-a trimis adversarul la podea încă din primele secunde ale matchului, lăsând impresia că ar fi putut încheia partida cu mult înainte de gongul final. Păcat că Stoenescu Constantin nu i-a putut da o replică mai dârză. Oricum, calificarea în semifinalele primei faze a Campionatului Naţional a juniorului S. Linte nu este o surpriză...
Luptătorii noştri vor participa la Campionatele Mondiale de lupte, care vor avea loc la Stockholm între 21 şi 24 martie. ESTE PENTRU PRIMA OARĂ CÂND ŢARA NOASTRĂ PARTICIPĂ LA O COMPETIŢIE MONDIALĂ DE LUPTE, CARE VA ÎNTRUNI CELE MAI BUNE ECHIPE DIN LUME, ÎN FRUNTE CU REDUTABILA FORMAŢIE A UNIUNII SOVIETICE...
Sportul Popular. Organ al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri şi al Confederaţiei Generale a Muncii.
Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor a propus introducerea complexului polisportiv „Gata pentru muncă şi apărarea Republicii Populare Române”... Dragi tovarăşi. În împrejurările de azi, în condiţiunile considerabilelor succese ale lagărului păcii condus de Uniunea Sovietică în lupta împotriva imperialiştilor anglo-americani provocători la război, sarcina centrală a tineretului nostru muncitor este lupta pentru apărarea păcii, lupta pentru consolidarea puterii şi înflorirea scumpei noastre patrii, Republica Populară Română. Patria noastră are nevoie de un tineret luminat, călit din punct de vedere fizic, cu nervii de oţel şi muşchii de fier, luptător neînfricat pentru apărarea păcii şi constructor vajnic al socialismului la noi în ţară...
Vineri 10 martie, la ora 17,30 boxerul Simion Linte l-a întâlnit în semifinala judeţeană pe Ion Gologan de la Locomotiva, pe care l-a învins prin K.O. la mijlocul reprizei a doua. Întrucât până în momentul acela adversarul său nu dăduse niciun semn de oboseală publicul a văzut în victoria tânărului boxer de la Metalul jocul întâmplării. Aceia dintre spectatori care au participat însă şi la gala de duminică 12 martie, ora 10,30, când s-au disputat finalele judeţene ale Campionatului Naţional al juniorilor, n-au mai fost siguri că ceea ce s-a petrecut vineri-seară a fost pură întâmplare. În finala categoriei semigrele Simion Linte l-a învins pe Şchiopu Iulian de la Competrol tot prin K.O. şi tot în repriza a doua, cu deosebirea că faptul s-a petrecut nu la mijlocul reprizei, ca în semifinală, ci chiar în primele secunde... Vicepreşedintele grupării sportive Metalul, Ion Tomescu a participat la ambele gale împreună cu alţi instructori şi şefi de secţie de la grupare, Nicolae Alexiu, Gheorghe Brezeanu, Matei Brebeanu, pe care Simion Linte nu i-a putut desluşi de pe ring în semiîntunericul arenei...
Ce înseamnă să fii campion al judeţului la categoria semigrea, juniori? Respiri mai uşor? Te simţi mai uşor? La ora unu, după un duş fierbinte la vestiarele sălii Spartac (fostă Gloria), Simion Linte, cu Aura la braţ, coborî treptele în strada Friederich Engels. Campion al judeţului. Din nou se acoperea de nori cerul... până departe peste Dealurile Plaiului. Peste străzile de la marginea oraşului... Strunga, Bobâlna, Partizanilor... locul unde Fane avea să-şi construiască o casă într-un an sau doi. A cui să fi fost tura la Mioriţa? Poenaru sau Vinţescu? Ora unu. Toţi ăia trebuie că mişunau acolo, între salon şi bucătărie... Lovin, Velicu, Pescaru, Manole, Cosma, Sismani... Nu mai pridideau Cati, Rafira şi Jenica... să scoată ciorba cu polonicul din oala cea mare şi să umple farfuriile. Aburinde, treceau pe tăvi ticsite pe sub nasul lui nea Boeru, care, c-un chiştoc de ţigară în colţul gurii, îşi ridica fundul de pe scaun să le ia ospătarilor bonul dintre dinţi. Şerveţele, piper, ulei şi oţet. Piccolo. Nu mai pridideau nici ei să toarne în pahare. Trebuia adăugată gheaţă în frapiere. Mişunau între bufet, beci şi salon... Petre, Leontin, Viorica, Stelian şi Georgeta. Vai, biata de ea, amărăciunea îi acoperea faţa ca o rană. Frumoasă cum era, cu picioarele ei de milioane. Ce se alegea de viaţa ei?... Simion Linte o pornea cu Aura la braţ pe strada Engels către centru. Campion al judeţului. Se întindea până departe peste dealuri umbra norilor trecători. Doisprezece martie o mie nouă sute cinzeci.
Jubila. Bătrânu’ Linte le venea în întâmpinare. Elegant, cu pălăria pe cap şi un fular de mătase naturală, galben, în jurul gâtului. Întinerit, primăvara, fercheş, venea de-a dreptul din patul domnişoarei Ogăşeanu pe care o lăsase zăcând sfârşită printre lucrurile ei vaporoase, uşoare ca puful de păpădie.
— Simion! Băiete! Tu? E-adevărat ce-am auzit? I-ai făcut praf pe toţi? Să le fi spus să nu mai prăpădească dracului banii pe tren! Unde bem o sticlă de şampanie? Două! Trei! Dă-i dracu’ de bani! Nu contează într-o zi ca asta! La Belvedere? Spune drept! Ciocneşti cu taică-tu o cupă de şampanie? Cristal curat! Să-l scoată de unde-or şti! Nu vreau s-aud de sticlă ordinară! Hai!...
Aura se dădea speriată la o parte. Bătrânu’ îl lua pe Simion Linte de gât şi îl împingea către centru. Jubila.
— Ce le-am zis la toţi? Marta, Mariana, Fane... La toţi le-am zis! Uitaţi-vă bine la el! Să n-am parte de lumina ochilor dacă-ntr-o zi n-o s-ajungă el campion! Aşa le-am zis! De-o sută de ori! Campion! Asta e! În viaţă tre’ să ştii să-i baţi pe toţi! Şcoală? Dă-o-n pizda mă-sii de şcoală! Cu ce te-alegi de pe urma ei? Vine Pascu ăla al lu’ Claudia şi te fute la cap! Studii, cică! Mă piş pe studiile alea ale lui! Uită-te la Simion al meu, îi zic! Cum arată? Zece din ăia tobă de carte la un loc nu face cât el! Numai muşchi şi vână! Campion! Mâine-poimâine o să-l vedeţi plin de bani! Nu merită? Să ridice mâna-n sus ăla de zice că nu merită, şi-l pocnesc peste bot! Boxer în ziua de azi. Numai el ştie cât munceşte! Slujbă şi box! Zi de zi... antrenamente... dă-i, aleargă prin local de la un cap la altul! Serveşte! Strânge! Cară! Seara, box... obosit frânt... pân’ la miezul nopţii! Numa’ alde Linte poa’ să facă una ca asta! Aşa că ce vii să-mi îndrugi mie aicea de şcoală? Bravo, băiete! Ai făcut bine ce-ai făcut! Şi să ştii c-aştept de la tine şi mai mult! Fiindcă ştiu că poţi. Dacă n-ai putea, aş zice: E-n regulă, băiete, pân’ aici ţi-a fost drumu’. Campion pă judeţ. Mai departe lasă-i pă alţii mai buni ca tine. Tu întoarce-te la localu’ tău şi vezi de lăturile de-acolo! Da’ nu-i aşa! Nici pomeneală! Alde Linte nu s-a oprit niciodată din drum! Pă judeţ? O nimica toată! Vreau să te văz campion pe ţară, băiete! Spune-mi ce-ţi trebuie şi îţi dau tot ce vrei! Ai nevoie de bani? Ai nevoie de palton? Ţi-ai mai cumpărat câte ceva de când lucrezi la Mioriţa. Da’ dacă-ţi lipseşte ceva, nu te sfii. Spune-mi. La fel ca şi pân’ acuma, fac tot ce depinde dă mine! Ştiu, n-am dus-o ca pe roze. A fost greu. Războiu’. Seceta. Doi ani dă secetă! Am făcut tot ce-am putut pentru voi! Cu mâinile astea! Am muncit! Pentru voi am plecat de la Floreşti, doar ştii şi tu! Ca să creşteţi la oraş şi s-aveţi de toate. Nu zic că-i numai meritu’ meu. Anişoara, dumnezeu s-o ierte, s-a zbătut şi ea. Păcat, zău, că n-a avut zile să-şi vadă feciorul campion pă judeţ. O droaie de copii. Fiecare cu meseria lui. Ăsta-i viitorul. Da, da. Zidari, ospătari, nu-i o ruşine! Asta a fost părerea mea dintotdeauna! Cantina unde lucrează Marta. Cantine... să aibă tot omu’ mâncare caldă când iese din schimb! Măcar o masă ca lumea pă zi, la prânz. Dimineaţa şi seara se descurcă fiecare cum poate. Mai o cană dă ceai, mai o cană dă lapte... Să curgă laptele şi să-ndestuleze casele oamenilor...
Coborau pe strada Republicii. Uite, redacţia ziarului local, la numărul 82. Lumina. Din josul străzii veneau către ei Manole şi Leontin. În uniformă, fără nicio jenă, în plină stradă. Încotro? Bietul Leontin. Ce se alesese de toate invenţiile lui? Gheaţă la conservă. Ţevi te tinichea în salon, cu aer rece bolborosind în frapiere. Servirea pe bandă rulantă. Pastilele de castraveciori muraţi — hrana secolului douăzeci. Unde se irosise în nici trei săptămâni toată veselia lui isterică?
— Linte! Ce bine-mi pare că te văd! Gata, po’ să-ţi strâng mâna? Ai ajuns campion?... Ai scăpat de toate? Nu ţi-e dor niciun pic de noi, prietenii tăi de la Mioriţa? care te-aşteaptă cu drag? Poate mai treci într-o dimineaţă, când descărcăm gheaţa. Distracţie mare, cum o ştii, scandal! Trosc-bum-pleosc! Georgeta s-a tăiat la deget într-un ciob de pahar. Într-o zi dom’ profesor l-a lăsat pe Petre să servească ciorba. I-a scăpat polonicul în farfurie. Îţi dai seama! S-a înălţat, aşa, un val de ciorbă şi s-a spart drept în pieptul clientului! Scandal! Urlete! Răcnete! Moarte de om!... Astea-s evenimentele. Cred că arzi de nerăbdare să te-ntorci, am ghicit? În slujba omului! Ce poate fi mai frumos?... Manole îşi cam pierduse răbdarea, el care de obicei avea atâţia prieteni de servit, iar aicea-în jur nu vedeai ţipenie. Dar Leontin continua să turuie. — Ce poate fi mai frumos? Uite, să-ţi dau un exemplu, ca să-nţelegi mai bine. Unde crezi că mergem noi acuma? Îţi spun tot eu, fiindcă n-ai să ghiceşti. Ne ducem acasă la tovarăşu’ Drăgoi. Duminică-seară, îţi dai seama. Bairam. Lume multă. Ca tot omu’, are şi el dreptul să fie servit. Nu? O camionetă cu mâncare a plecat încă de-acum o oră. Are vreun rost să mai ţinem restaurantul deschis? E mai bine acolo, po’ să mă crezi pe cuvânt. Am fost ieri şi i-am văzut bucătăria. Maica ta Cristoase! Să vezi ce dulapuri! Să vezi ce chiuvete! Merită să te angajezi acolo pe viaţă! Po’ să-ţi ţiu un loc până te-ntorci de la campionat dacă vrei... Şi chiar că se-nghesuiau toţi. Două ture. Sau poate trei, fiindcă de bună seamă că trebuia să se-asigure şi tura de noapte. Aşa că veneau toţi. Uite-i. Înşiraţi pe stradă, în uniformă. Alb şi negru. Chiar şi aicea în afara salonului puteai să-ţi dai seama de câtă autoritate se bucură Vinţescu. Mereu sobru alături de Mitroi, cu toţi ai lor în jur, în pluton compact — Cosma, Sismani... Viorica, Stelian... şi dom’ profesor Poenaru ceva mai în urmă cu Pescaru, Lovin, Velicu. Cine mai lipsea? Georgeta. Şi cum ar fi putut să fie prezentă tocmai ea? când menirea ei era să-i distreze pe oameni, nu să-i servească pur şi simplu. Pe câtă vreme toţi ăilalţi serveau de-o viaţă-întreagă şi altă meserie nu cunoşteau. Chelneri. Pune-i să servească, şi toată lumea e fericită. Bucuroşi veneau oriunde îi chema datoria. Mărşăluind pe stradă de la un loc la altul. De la restaurant la o casă particulară. Dar ce casă! Campioni şi ei, de ce să nu recunoaştem? Nu oricui i-era dat s-ajungă la una ca asta. Puteau Cristian Rucăreanu şi toţi ăilalţi zmei ai clasei să se dea şi peste cap — Nanu, Drăghici, Stamate, Miclea — puteau să se dea şi peste cap şi tot n-aveau să intre vreodată în tagmă. Fiindcă le lipsea ceva, asta e. Pe cin’ să convingă, cine să-i recomande?... Sus pe tribuna stadionului, alb pe roşu — SPORT ŞI SĂNĂTATE... Ei toţi se cărau, în timp ce acul cronometrului din mâna lui Damian parcurgea sacadat cadranul alb. Cui îi păsa pe-atuncea de Simion Linte, viitorul campion al judeţului la campionatul naţional de box juniori din o mie nouă sute cinzeci? Cui îi păsa de vreun altul pe lumea asta? La pititea ţâşneau rând pe rând din ascunziş la momentul potrivit şi se repezeau bezmetici la locul de scuipat. Fiecare să-şi scape propria-i piele. Dar puştii ieşiţi din joc mai aveau o singură speranţă. Cu sufletul la gură îl aşteptau pe ultimul ascuns. El să fie mai iute de picior şi să-i scape pe toţi. Urma scapă turma. Doar că nimenea nu ştia din ce colţişor tainic stă şi pândeşte clipa potrivită...
Zona Sud... Faza interjudeţeană a campionatului republican... De la fereastra vagonului câmpia, proaspăt ieşită de sub zăpadă, învârtindu-se ca o uriaşă placă de patefon...
Comisia Centrală de Box comunică tuturor comisiilor locale din ţară că titularii categoriilor respective (campionii de judeţ) nu pot fi înlocuiţi cu alţi boxeri sub niciun motiv. Da’ n-aveau motive. De că-i înlocuiască?
Comisiile locale de box sunt obligate să trimită în cel mai scurt timp, pe adresa Comisiei Centrale de Box din strada Batiştei 4, un raport în legătură cu desfăşurarea primei faze a campionatului. Se va specifica în ce condiţii s-a organizat reuniunea, cum s-a procedat la alcătuirea programului, din cine a fost format juriul, judecătorii-arbitri, dacă a existat asistenţă medicală etc.
Se face cunoscut tuturor judeţenelor care organizează întâlnirile din faza a doua că întâlnirile vor fi conduse numai de arbitri calificaţi. Învingătorii întâlnirilor din cadrul fazei a doua se califică pentru faza a treia, a campionatelor de zonă...
Noua clasificare a sportivilor din R.P.R. Au fost stabilite următoarele categorii pentru clasificarea sportivilor din ţara noastră: Maestru Emerit al Sportului... Maestru al Sportului... Categoria I... Categoria II... Categoria III... Categoria Juniori... Titlul de Maestru Emerit al Sportului este un titlu de onoare, care se acordă pe viaţă sportivilor Republicii Populare Române, care au obţinut, în urma activităţii de mai mulţi ani, rezultate excepţionale în concursurile naţionale şi internaţionale, evidenţiindu-se totodată în munca voluntară depusă pentru dezvoltarea culturii fizice şi sportului precum şi prin activitate pedagogică în sport, toate acestea completate printr-o conduită morală care să servească de exemplu tineretului sportiv...
N-aveai prea mult timp să citeşti, dar maestrul Nicodim putea să-nţeleagă lesne o asemenea pasiune. Era ca şi cum te-ai închide într-o odăiţă, singur, câteva ore înainte de meci şi n-ai mai vrea să ştii de nimica şi de nimeni. Foarte bine. Îl lăsa în singurătatea lui, privind afară, pe buze c-un zâmbet de îngăduinţă la adresa frigului întors pe neaşteptate acum câteva zile. Preocupat, Simion Linte dădu pagina.
Iată, de azi în trei săptămâni să-mi dai gata furca pe care o cere fata mea cea mică. Că de nu, unde-ţi stau picioarele îţi va sta capul. Şi bietul argintar se întoarse acasă trist şi plângând.
Atuncea Prâslea se duse şi se băgă ucenic la argintar.
Prâslea, tot văzând pe stăpânu-său văitându-se fiindcă nu izbutise a face furca după porunceală, îi zise: — Stăpâne, te văd trist că nu poţi face furca ce ţi-a poruncit împăratul, iată, mai sunt trei zile până să se împlinească sorocul ce ţi-e dat. Lasă-mă pe mine s-o fac...
Bătrânu’ Linte luase în mână cartea cu poveşti şi o frunzărise cu mult interes. Pentru prima oară trecuse mai departe de pagina cu titlul... — Aşa, da! Ia aminte, băiete! Aicea e strânsă toată înţelepciunea străbunilor noştri! Eu n-am prea citit la viaţa mea. Ce să-i faci! Aşa au fost vremurile. N-aveai timp de citit. Şi nici nu te lăsau stăpânii! Da, da! Moşierul Ogăşeanu avea la conac o odaie plină de cărţi! Rafturi din podea până-n tavan! Să te-apuce ameţeala, nu alta! O odaie mare cât sala de aşteptare de la gară! Da’ ce crezi! Citea? Aiurea! Bani prăpădiţi pe toate milioanele alea de cărţi! Îndărătul lor îşi ţinea ascunse sticloanţele cu coniac franţuzesc! Asta făcea. Le ţinea ascunse ca să nu-l dibuiască fiică-sa. Fiindcă altminteri, dacă-l prindea că bea, era vai de mama lui! Îl pisa la cap de-i trecea tot cheful... E bine să citeşti, băiete... Înţelepciunea poporului! La şcoală vă-nvăţa numai prostii, ştiu eu! Dă-o dracu’ de şcoală! Bine c-ai scăpat de ea! N-are de ce să-ţi pară rău. Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana! Ştiu, mi-aduc şi eu aminte! Citeam cu nesaţ! Religie? Nu, mersi, n-am nevoie! Încercau să ne-ndobitocească pe vremea aia! Po’ să ţi-o spun pe şleau: cu mine nu le-a mers! Eu n-am nevoie de biblie şi de toate minciunile voastre, domnilor! Încercaţi în altă parte! Mie daţi-mi să citesc din înţelepciunea poporului! Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana. Asta, da! Am să citesc mereu basme dacă o să am timp şi niciodată n-o să mă satur de ele!...
Îi trebuia doar un pic de timp. Dar n-avea. Îl acosta madam Marchidan şi îl descosea cu o curiozitate bolnăvicioasă, sorbindu-l din ochi, acuma c-avea un fecior campion al judeţului. Bătrânu’ se oprea să stea de vorbă cu frizerul Mişu Dobre, dar pe frizer povestea cu campionatul îl lăsa rece. Zâmbea doar blajin-neîncrezător în timp ce asculta dând uşor din cap: nu făceai gaură-n cer cu titlul de campion al judeţului. Dacă asta i-ar fi adus mai mulţi clienţi, atuncea da! merita să te făleşti că ai un campion prin preajmă. Dar clienţi erau puţini. Mişu Dobre trăgea perdeluţa de pânză albă de la uşă şi se aşeza la încă o partidă de table...
Sâmbătă 25 martie, în faza a doua a Campionatului Republican de Box al Juniorilor, Simion Linte l-a întâlnit pe reprezentantul judeţului Muscel, Victor Florea, pe care l-a învins prin abandon dictat de medic pentru rănire la arcadă, în repriza a doua. Chiar şi fără rănire însă, rezultatul meciului ar fi fost probabil acelaşi pentru că pe parcursul unei reprize şi jumătate cât a durat partida forţele celor doi boxeri s-au dovedit a fi sensibil inegale... La vestiar vicepreşedintele Tomescu i-a strâns mâna cu căldură lui Simion Linte, arătându-se pentru prima oară cu adevărat încrezător nu numai în victoria sa din faza pe sector ci şi în finala campionatului naţional. Maestrul Nicodim a fost în seara aceea mai degrabă rezervat şi tăcut, probabil dintr-un motiv ascuns. Tomescu era însă atât de sigur de victorie că în aceeaşi seară, în tren, vorbindu-i lui Simion Linte despre titlul de campion al ţării, pe care de bună seamă avea să-l cucerească, l-a sfătuit în modul cel mai serios să rămână modest, să nu-şi uite colegii de asociaţie şi să persevereze, fiindcă — zicea el, peste un an titlul de campion la seniori avea să fie mult mai greu de cucerit şi încă şi mai greu de menţinut în anii următori.
Un singur pas până în finală. Îţi venea să numeri zilele rămase. Cu groază sau cu nerăbdare? Încordarea care îi plăcea atâta lui Tomescu. Auzi ce idee! Băieţi frumoşi şi fete frumoase, zicea. Prin sport şi exerciţii fizice. Vechiul proverb latin: men sana in corpore sano. Mai curios era că nu uita nicio clipă ce vroia. Nici chiar acuma, în toiul antrenamentelor. Zilnic trei ore dimineaţa şi încă două ore după-masă. Tomescu venea şi la sfârşit găsea timp să-şi plaseze ideile lui tactice. De fapt o trăsneală. Atmosferă potrivită pentru naşterea unui campion? Aici în sală o găseşti. În apropiere de vestiar şi de duşuri. Chiar şi fără prea multă mişcare... Într-un fel, sigur că avea dreptate. Atmosfera dorită n-o întâlneai acasă. Aici în sală, chiar şi acuma la sfârşit de martie încă mai găseai dimineaţa caloriferele calde... Aerul uscat şi izul de transpiraţie... până-n clipa când maestrul Nicodim deschidea ferestrele spre stradă... Singur în competiţie, la fel ca altădată în cursa de zece mii de metri, toamna pe stadion. Ultima toamnă la şcoală. Douăşcinci de ture de pistă... Păcat că dintre băieţii ăilalţi nu trecuse niciunul de faza pe judeţ. Te pomeneşti că se mângâiau cu gândul că o dată ajunşi seniori avea să le meargă mai bine. Cocoşul Belcu privea în viitor, cum s-ar zice. Cocoţat în vârful parului bătea din aripi şi striga cucurigu pentru zorii unei cariere lungi şi pline de succese... O mie nouă sute cinzeci şi unu... O mie nouă sute cinzeci şi doi... Cine ştie? Nu peste mulţi ani poate c-avea să vină şi pentru ei succesul. Nelu Moraru, Gigi Ionescu, Sorin Măgură... un pic îngânduraţi veneau la antrenamente la fel ca şi-nainte, lunea, miercurea şi vinerea după-masă. O primăvară care nu prea le-a surâs. Cer posomorât. Fulguise cu câteva zile înainte. Doar atâta. Aura zicea: — Ar trebui să facem o excursie undeva după ce se termină toate astea. La Sinaia, ce zici? Sau la Predeal! Într-o sâmbătă, când o să vină vremea frumoasă. Dacă o să mai vină vreodată. M-am săturat de magazin, Simion! Mi se face greaţă doar când descui lacătul dimineaţa! Ştii tu ce-nseamnă asta? Vreau să mă văd la Sinaia într-o sâmbătă-seară!...
Sigur, tre’ să fi fost frumos la Sinaia. Să umbli haihui pe străzi şi să caşti gura. Vile, mai frumoase chiar ca-n cartierul Siretului. Miclea cu tot neamul lui de doctori din tată-n fiu ar fi fost invidioşi. Da’ dacă stăteai să te gândeşti, ce să vezi acolo? Case? Puteai să baţi kilometri întregi şi să nu-ntâlneşti o singură sală de antrenament... Materiale sportive. Zău, Aura, îţi venea s-o-ntrebi, Ce dracu-ţi lipseşte? N-ai de toate în magazin, e drept. Vinzi pe sub mână şosetele, sacii de sport. Dar tot ce-i acolo, hanoracele din pânză de cort kaki, halterele mici, paletele şi mingile de ping-pong... Barna şi Villa... Oare toate astea să nu facă doi bani? Să-ţi fie silă să descui lacătul dimineaţa?
Bâlciul de primăvară, în piaţă. Simion Linte se opri înaintea rafturilor cu sticle. În mijloc, pe ultimul raft, sus, se lăfăia o sticlă de şampanie cu gâtul acoperit cu poleială aurie. Încercaţi-vă îndemânarea! Toţi trenţăroşii priveau cu jind. Puteai să te-ntrebi: băuse oare vreodată careva din ei măcar o gură de şampanie? Stăpânul tarabei arăta cât e de uşor să câştigi sticla. Te concentrai un pic aplecându-te peste frânghie şi lansai belciugul de lemn de-a-nvârtitelea. Belciugul trecea în zbor peste sticlele neînsemnate de pe rafturile de jos şi se agăţa exact de gâtul auriu al sticlei de şampanie dănţuind ameţit în jurul lui. Gata, sticla era prinsă. Părea un fleac de nimica. Încercaţi-vă îndemânarea! Douăşcinci de lei încercarea! Curioasă, Aura îl întreba din ochi pe Simion Linte. Dar nu, el trecea încet mai departe, la alte tarabe, printre frânghii întinse. Tir sportiv. Un fierar de tinichea se pornea să lovească repezit ciocanul de nicovală. Piciorul unui fotbalist, în jambieră cu dungi albe şi roşii, lovind în minge. Şi ce mai era? Un biciclist se pornea să pedaleze îndrăcit. Ultima sută de metri. O mahalagioaică îşi bătea cu măciuca pe spinare bărbatul beţivan, stârnind hohote de râs în mulţimea de gură-cască. Tir sportiv. Treceai mai departe. Roata norocului. C-un răpăit metalic bara de fier, grea, trecea de nu ştiu câte ori printr-un acelaşi loc, cu arcul de oţel peste şirul de cuie, încetinindu-şi mişcarea. Te uitai pe masa rotundă... şi ce vedeai? Figurine de ghips, bălţate, inele de tinichea, păsăruici de lut ars, smălţuite, numai bune de umplut cu apă şi de suflat ca să scoată triluri de privighetoare care se îneacă... Iar la mijloc trona o figurină mare... o statuetă cu ţâţele goale şi cu chiloţii căzuţi într-o parte de pe şoldul doldora. Mamă doamne! S-o fi văzut Leontin! L-ar fi apucat istericalele. Roata norocului! Toate numerele câştigătoare! Roata norocului! Cinşpe lei tragerea! Statueta aia... Merita s-o câştigi ca s-o pui după aia într-o cutie şi s-o trimiţi colet lui Badea acasă. Ca să-i treacă supărarea după castraveciorii muraţi...
Zâmbind, Simion Linte trecu mai departe, cu Aura de braţ. De-a lungul tarabelor, cu inima uşoară, ca un viitor campion. N-aveai unde să-ţi întrebuinţezi forţa sau să vrei s-o arăţi. Tarabele se întindeau pe toată lungimea străzii 13 Decembrie până departe. Improvizate, ăsta era cuvântul. Împodobite cu ghirlande de brad. Mirosind a grajd şi a fân de anul trecut udat de ploaia proaspăt căzută. Ploile din zilele trecute. Douăşdoi, douăştrei, douăşpatru martie... Zvon de fier lovit cu ciocanul pe nicovală. Meştereau săbiile încovoiate... pentru tinerii războinici daci. Balaurul cu cap de lup, metalic, în vârful suliţei, şuierând în vânt. Meşterii bărboşi, sălbaticii îmbrăcaţi în zdrenţe, mânjiţi pe faţă de funingine, încinşi de dogoarea focului. Loviturile de ciocan succedându-se în ritm îndrăcit... mai multe mâini de meşteri... ciocanele căzând pe acelaşi fier de sabie... Hm! Te pomeneşti că vicepreşedintele Tomescu avea dreptate. Fete frumoase şi băieţi frumoşi! Roata norocului deci... Ia uite, Tudor. Căsca şi el gura pe-acolo. Aura îşi lipi obrazul de umărul lui când i-o prezentă. Se pisicea ca orice muieruşcă, depindea sută la sută de bărbat şi ţinea ca toată lumea s-o ştie. Roata norocului răpăia alăturea ca o mitralieră.
— Nu vrei să-ncerci?
Fâstâcit, Tudor clătina din cap, cu ochii-n pământ, roşind.
— Poate vrei să tragi la ţintă?
Nu, nici să tragă la ţintă nu vroia. Pierdut, tot. Pur şi simplu nu se aştepta să-l întâlnească pe frate-su cu Aura la bâlci. Clar, nu? El se descurca de minune la orele de matematică. Zburda, cum s-ar zice. Poate că era as în clasă la el, precum Cristian Rucăreanu, Drăghici şi toţi ăilalţi. As, ăsta era cuvântul. Se uita atent în ochii doamnei Istrate când cânta în cor. Somnoroase păsărele. O sorbea din ochi şi ea la rândul ei îl aprecia trimiţându-i peste capete un zâmbet de încurajare, părintesc. Simion Linte îl apucă de bărbie şi brusc îi suci faţa către soare. O vânătaie sub ochiul stâng. Puştiului nu-i plăcu să fie privit drept în faţă. Nervos, se smuci să scape... Simion Linte îi zări fugitiv jegul de la guler. Oare Marta nu se mai întorsese acasă? Cine să aibă grijă de copiii ăştia? Mariana? Claudia de bună seamă că ştia să-şi poarte singură de grijă. Dar Tudor? Într-o zi aveau să-l mănânce păduchii. Vino la noi, puştiule, îţi venea să-i zici. La toamnă când se liniştesc toate. Nu aştepta să te exmatriculeze din prăpădita aia de şcoală. La noi sunt duşuri chiar lângă vestiar. Apa fierbinte curge zi şi noapte. După câteva săptămâni de antrenament cu maestrul Nicodim n-o să-ţi mai învineţească nimenea ochiul, po’ să fii sigur... O privire de frate ceva mai mare.
Simion Linte îi lăsă bărbia c-o ultimă smucitură.
— N-ai fost să mă vezi la gala de pe cinci martie...
Nu. Tudor n-avea niciun răspuns de dat. O umbră de iritare i se ivi în ochi.
— Poate te interesează că pe paişpe aprilie intru în finala pe zonă.
Nu, nu-l interesa nici asta. Nu vroia decât să-l laşi în pace. Şi Simion Linte îl lăsă să plece. Îl urmări cu privirea în timp ce dispărea în mulţime, printre tarabe.
Roţile norocului. O simţi pe Aura strângându-i uşor mâna. O situaţie neplăcută între doi fraţi, după părerea ei. Avea dreptate. Femeile simţeau totdeauna când relaţiile scârţâie şi se grăbeau să sară într-ajutor. Foarte frumos din partea lor. Dacă se pricepeau s-o facă, era şi păcat să stea de-o parte, Îi răspunse Aurei la strângerea de mână. Şi când te gândeşti că abia acum o lună jumate, la începutul lui februarie făcea dragoste pentru prima oară c-o femeie. Un puhoi de evenimente de-atuncea. Şi-n plus, abstinenţa. Două săptămâni de post negru înainte de fiecare gală. Numărai zilele când aveai voie şi vedeai că nu mai rămânea nimica. Dar după campionat... Sfinte Sisoe! nicio oprelişte. Săptămâni în şir! Luni! Pe săturate! Simţi iarăşi strânsoarea mâinii ei. De data asta oare de ce?
Se uită la Aura şi în ochi îi recunoscu chemarea. În mijlocul mulţimii... numai ei doi. Murmurul amuţi. Paişpe aprilie... finala pe zonă. Socotind de azi, cinci zile puteau să-şi facă de cap. Muşchiul de la mâna dreaptă i se strânse, gata s-o tragă după el afară din piaţă... pe drumul cel mai scurt... zburând către strada Gorunilor, numărul şapte. Dar era în plină pregătire competiţională. Cinci ore pe zi, uşor, fără eforturi prea mari. Pe maestrul Nicodim nu puteai să-l duci de nas. Reflexele, asta în primul rând. Pregătirea tactică. Să te-nşeli singur? Să vii obosit la sală?... Nu, mai bine să ai un pic de răbdare, fetiţo.
O lună. Atâta tot.
