♣
Iovan era captiv într-un soi de cuşcă alungită, în care nu se putea ridica nici măcar în patru labe. Era condamnat să stea lungit şi să-şi aştepte sfârşitul. Se făcea vinovat de a fi adus ofensă unei femei simple, din popor, dar care era înrudită cu persoane influente. Cuşca era făcută dintr-o reţea de sârmă foarte solidă, iar femeia pe care o ofensase se afla în apropiere, la doi paşi, iat-o acolo, într-o parte. Avea o figură gravă, afişând acea demnitate ultragiată, închisă în ea, pentru care, ştiindu-se şi bine apărată pe deasupra, n-ar fi iertat pe nimeni în ruptul capului. Dar se mai afla acolo — Iovan o vedea prin ochiurile reţelei — şi ruda influentă a femeii: un bărbat încă tânăr, solid, cu toate blazoanele potenţei şi ale blazării lipite pe faţă. De la el Iovan nu se putea aştepta la nimic bun, nu se putea aştepta la nicio licărire de milă şi de îndurare. Era condamnat definitiv şi în foarte scurt timp bărbatul influent, ruda femeii pe care o ofensase, avea să pună în aplicare sentinţa şi să altereze fără nicio ezitare părţi vitale din corpul său.
Se ivea însă Mara — Iovan o vedea dincolo de ochiurile reţelei de sârmă —, avea acest drept în calitate de soţie şi nici măcar bărbatul influent din preajmă nu i-l putea contesta. Mara îşi cobora faţa la nivelul cuştii, îl privea cu durere în ochi dar şi cu resemnare, aproape cu lacrimi în ochi, deşi, de felul ei, ea nu plângea. Îl implora să nu se opună, să-şi accepte soarta. Iovan era profund contrariat că ea nu caută nicio soluţie să-l salveze. Teama şi disperarea îi goleau tot conţinutul vital, aducându-l în vecinătatea imediată a dispariţiei. De fapt, Mara nici nu putea fi acolo unde o vedea, fiindcă ea deja dispăruse, înaintea lui, în explozia de la restaurantul benzinăriei. Aşa că tot ce mai urma era propria sa dispariţie.
Se trezi şi plânse amarnic, cum nu plânsese nici la ceremonia funerară a Marei şi a părinţilor — o ceremonie cu sicrie simbolice şi fotografii înrămate şi zâmbitoare.
*** *Fragment din romanul cu acelaşi titlu — în curs de scriere. Fragmentele nu sunt neapărat alăturate şi nici în ordine cronologică.
