Şercuţ auzi în receptor o voce feminină versată şi în acelaşi timp inocentă şi sprinţară:
— Bună ziua, vă sun din partea firmei... — Şercuţ nu reţinu numele firmei. Vreau să vă anunţ că aţi fost selectat pentru...
— Selectat! sări ca ars Şercuţ — cuvântul ăsta îi răsună în ureche. Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă a fi selectat?
— Lăsaţi-mă să vă spun în două cuvinte despre ce este vorba, insistă domnişoara de la firmă.
— Dumneavoastră aţi pronunţat cuvântul „selectat”.
— E vorba de un pachet de...
— Nu, nu! i-o reteză Şercuţ ridicând tonul, cu o irepresibilă nervozitate. Să nu trecem cu uşurinţă peste cuvinte! Pentru a fi cineva selectat e nevoie întâi şi-ntâi de un criteriu. Sau de mai multe criterii. Uitaţi-vă în jur şi spuneţi-mi ce vedeţi...
— Dumneavoastră aţi fost selectat prin tragere la...
Şercuţ o întrerupse prompt: *** *Din volumul de povestiri Femeia din metrou
— Dacă vă uitaţi bine în jur, stimată domnişoară, reluă el, o să vedeţi că totul e o harababură de nedescris. Selecţia a ajuns să fie o parodie! Şi asta, de ce? Fiindcă, după cum vă spuneam, nu mai există criterii de selecţie. Dumneavoastră poate vă-nchipuiţi că vine cineva şi spune, Uite astea sunt criteriile. Iar eu vă răspund că nu poate exista un criteriu fără un set de valori clare, bine statornicite...
— Domnule Şercuţ... încercă vocea feminină.
— A! văd că ştiţi şi cum mă cheamă! Apreciez că aţi făcut un minim efort să vă documentaţi. Dar aici noi nu vorbim de un nume şi de un număr de telefon. Spiritul vremii! Asta modelează setul de valori pe bază căruia se construiesc criteriile. Dacă spiritul vremii este neglijat, totul devine fals. Ba chiar aş zice că trebuie să fim c-un pas înaintea spiritului vremii. Pentru că, dragă domnişoară, indiferent ce ţintim, ceea ce construim noi trebuie să dureze măcar un interval de timp rezonabil. N-are niciun rost să vă irosiţi energia atâta vreme cât criteriile nu sunt stabilite cu rigurozitate...
— Nu. Domnule Şercuţ, noi...
— O selecţie prost făcută întotdeauna va nedreptăţi pe cineva, de asta să fiţi sigură, domnişoară. Vreţi să vă spun ceva? Eu n-am nicio satisfacţie dacă ştiu că n-am fost selectat pe merit. Fiindcă ăsta-i cuvântul de ordine: meritul!...
— Nu, staţi puţin. A fost vorba de tragere la...
— Poate vreţi să spuneţi că eu n-am niciun motiv să-mi fac griji pentru acela care a fost nedreptăţit, fiindcă nici nu-l cunosc. Greşit! V-am spus: e vorba de un principiu. Repet, credeţi dumneavoastră că eu aş putea fi satisfăcut ştiind că altcineva — nu mă interesează cine! — merita mai mult decât mine să fie beneficiarul selecţiei? Sau poate o să spuneţi, Ce o tot face ăsta pe altruistu’! Să facă bine să accepte ce i se oferă şi să lase la o parte morala. Ei bine nu, n-o fac deloc pe altruistul. Fiindcă dacă într-un domeniu facem o excepţie, ştiţi ce se-ntâmplă? Excepţia are un dar: se propagă! Da, domnişoară, la fel ca şi răul, excepţia se propagă. Azi am făcut o excepţie, să zicem în domeniul dumneavoastră, al firmelor de-nu-ştiu-ce, mâine o să facem o excepţie în domeniul politicii. Da? O să selectăm o persoană care n-are nicio legătură cu politica, cu legile, cu democraţia. O selectăm pe baza unor reguli greşite! Şi totul se dă peste cap. Nu mai e nici merit, nu mai e nici echitate, nu mai e nimic! Dumneavoastră poate o să ziceţi, Consecinţele nu sunt aceleaşi. Iar eu o să vă răspund: consecinţele poate că nu sunt aceleaşi, dar excepţia de la regulă e aceeaşi — principial — peste tot. Excepţia, cum spuneam, se propagă. Fiindcă, dragă domnişoară, răul prinde mai uşor decât binele, ăsta-i un lucru cunoscut şi arhicunoscut. Contaminează tot. Mâine-poimâine o să facem o selecţie greşită şi în domeniul... să zicem... ştiu şi eu, al drepturilor omului! Sau al apărării! Sau al protecţiei contra dezastrelor naturale, da! Sau... Alo! Domnişoară! Alo!
Foarte rău, domnişoară! Să-i fie ruşine firmei dumneavoastră că nu-şi dă silinţa să facă o selecţie ca lumea! Pe merit!
**Publicat și în Euphorion, 3, 2020
