Am pierdut cheia de la beci
Cheiţa coborârii treaptă cutreaptă
Către întunericul
Unde pepenii se umpleau derăcoare
Printre pânze de păianjen mirosind
A plictiseală
Înconjurat de pietrele zidurilor
Printrecare se prelingeau
De veacuri
Fântânile învecinate
Păşind pe pământ neudat de ploi
Cramă de sticle goale prăfuite,iată una —
Praf din anul de graţie 1938,
Şi alta
Dintr-unan rămas necunoscut
Lafel ca mulţi alţii — cine
Săle mai fi ştiut numărul?
Dar pepenii erau verzi şi vii —pepenii
Plesnind de sănătate, înconjuraţiacum
De priviri vesele şi pofticioase—
Cinesă le uite, ha–ha!
Când, în arşiţa zilei de august,
Îşi răsfirau feliile
Petava de-argint, cu roşul
Sprezenit râzând, drăgălaşele
Dar uite c-am pierdutcheia-cheiţa
Şi pepenii au rămas pentru totdeauna
Pe pământul din beci
Neudat de ploile de vară
Sub zdrenţuitele pânze plictisiteale
Păiajenilor nemuritori.
