A fost o zi superbă când ne-am întâlnit de 50 de ani de la absolvirea facultăţii. Temperatură ideală, cer albastru, soare, umbră şi răcoare în amfiteatrul Spiru Haret. O colegă i-a mulţumit decanatului că a lăsat sala neschimbată vreme de atâţia ani. Mai puţin ceasul electric de pe peretele dinspre strada Doamnei. Ceasul nu mai era.
Apoi am ieşit cu toţii afară în stradă, din nou în soare. Un autobuz închiriat ne aştepta pe bulevardul Regina Elisabeta.
Autobuzul ne-a lăsat la un restaurant de pe strada Aviator Mircea Zorileanu, undeva lângă Arcul de Triumf.
În urma mea a coborât Augustin Săndulescu, elegant, zvelt încă, tipul studios sportiv. L-am văzut ţinându-se de bară o secundă în plus în timp ce punea piciorul jos pe asfalt. Piciorul i s-a îndoit un pic sub greutatea trupului, o secundă în plus. *** *Din volumul de schiţe şi povestiri Femeia din metrou
