Ceea ce m-a făcut să caut la librărie
Invaziile inimii (
The Heart Broke In) a lui James Meek a fost un interviu sclipitor al autorului de acum câteva luni, din
Adevărul de weekend, plin de subtilităţi şi dezvăluiri biografice savuroase. Se vede însă treaba că de la teorie literară la practica scrisului e cale lungă. Nu ştiu dacă
Invaziile inimii merită o analiză atentă. Dacă merită, negreşit nu sunt eu acela chemat să o facă.
Acţiunea e foarte bine ilustrată de desenul complicat de pe copertă, care exaltă confuzia dintre harta schematică a unui oraş pe ale cărui ipotetice străzi se intersectează contrapunctic destinele personajelor, şi un sistem sangvin, probabil al aceloraşi personaje sfâşiate de porniri nobile şi instincte primitive, ambele categorii fundamentate de autor doar parţial. Toată voinţa cititorului — care a avut răbdarea şi priceperea de a descâlci încurcatele iţe ale acţiunii — este de a se abţine să sară pagini pentru a afla cu anticipaţie cum s-a rezolvat cutare sau cutare situaţie complicată (și incitantă). Dacă Dougie, profitând de un moment de neatenţie, îi fură un sărut lui Bec, este ca în povestea cu arma atârnată în perete în actul întâi al unei piese, care e musai să fie folosită până la sfârşitul piesei. Deci de ce a sărutat-o Dougie pe Bec? Peste un număr de pagini — care e recomandabil să nu fie sărite — se dezvăluie misterul: pentru că Alex, fratele lui Dougie şi soţul lui Bec era steril (din p.d.v. sexual) şi cuplul risca să rămână fără copii. Iată însă că „arma de pe perete” se descarcă: Bec are un contact sexual (rapid) cu cumnatul, de pe urma căruia rămâne în sfârşit însărcinată. Bineînţeles că ar fi fost prea simplu ca lucrurile să rămână atât de simple. În realitate, Val, fostul iubit al lui Bec, pe care aceasta îl părăsise, este titularul unei fundaţii, un
ong cum ar veni,
Fundaţia Morală, o organizație cu reguli stricte și foarte virulentă, care se ocupă de darea în vileag a actelor de corupţie ale persoanelor publice din Regatul Unit al Marii Britanii. Val, din răzbunare, îl asaltează pe Ritchie, fratele lui Bec, pentru sex cu o minoră, iar Ritchie, căruia Bec îi mărturisise infidelitatea ei faţă de Alex, şi care infidelitate îl afectase teribil, se răzbună pe soră-sa turnând-o la
Fundaţia Morală. Ş.a.m.d.
Incontestabil, dacă un asemenea roman ar fi produs în literatura română, ar fi un pas mic pentru ipoteticul autor,
dar un pas uriaş pentru literatura română. Cum însă
Invaziile inimii n-are nicio legătură cu literatura română, rămâne să bifăm traducerea reuşită de la editura
Humanitas şi să adăugăm în raft încă un succes al literaturii anglo-saxone a circumstanțialului atât de prizat de public (și de juriile Nobel), alături de David Lodge, Jonathan Coe, eventual Saul Bellow, Michael Cunningham etc. etc.
