Ce joacă plăcută să priveşti cerul!
Ce joc instructiv — puzzle cu norii,
Vezi? Acolo-i un dragon — cum, nu vezi?
Uite, un picior... creasta... coada
E-adevărat că se destramă: acum
e-un taur — tre’ să te grăbeşti!
alb, pufos şi lent pe câmpia cerului
albastră...
Acum e-un chip de bătrân: mustaţa
căzută, gura râzătoare şi aspră
Ce face, plânge? Sau dispare? Sau
intră în sânul familiei?... Nu,
E-un continent acolo — Europa: Iberia şi
Regatul Unit al Marii Britanii, ambele
deschise către Atlanticul albastru
în lumina vântului înalt.
Vezi, Iberia o porneşte încet, se-ndoaie
către Golful Biscaya: Grande
y Felicísima Armada de norişori — asta-i!
Norişori pufoşi în soare: n-a fost
nimic adevărat în Istorie
Doar Captain Drake trimis
de-a sa Stăpână, pe când Scandinavia
Stă încă neclintită, agăţată de Cercul Polar
Iar la sud Gibraltarul, ia uite, se deschide —
cine-ar fi crezut
Spre Oceanul Atlantic — mereu Atlantic
Se deschide să treacă Santa Maria — vezi?
Ăsta-i jocul norilor, puzzle — toate
s-amestecă şi, gata, nu mai e nimic.
