Băiatul care ajunse la ghişeu avea unsprezece ani, arăta speriat şi se abţinea să nu izbucnească în plâns. Până atunci nimeni din rândul la care stătuse nu-i dăduse nicio atenţie. Dar acum, venindu-i rândul la ghişeu, casierul Fiscului, în uniformă bleumarin cu şnur galben, îl privi pe deasupra ochelarilor, binevoitor şi în deplină solidaritate bărbătească.
— Tu ce-ai venit să plăteşti?
Băiatul îşi înghiţi un sughiţ de plâns.
— Amen... amenda.
— Ce amendă? îl întrebă răbdător casierul Fiscului. Şi se încruntă spre el, în deplină solidaritate bărbătească.
Băiatul avea un vârtej în păr, neobişnuit, chiar în colţul frunţii, ceea ce, în alte împrejurări, i-ar fi dat un aer semeţ. Acum însă, în luptă cu plânsul, semeţia nu-i ajuta la nimic.
— Pentru... începu el, şi buza de jos i se răsfrânse.
— Pentru? îl îndemnă casierul Fiscului.
— Pentru... depăşirea vite... vitezei legale.
Casierul Fiscului îşi stăpâni surprinderea.
— Tu conduci maşina?
Băiatul rămase tăcut, doar îşi lăsă privirea în jos. După care clătină din cap.
— Aşadar nu conduci maşina, trase concluzia casierul Fiscului, cu un calm desăvârşit.
— Nu.
— Cine te-a trimis să plăteşti amenda, tatăl tău?
Băiatul rămase cu privirea plecată, abătut tare şi nu spuse nimic.
Casierul Fiscului mai aşteptă câteva secunde, răbdător.
— Aşadar, nu conduci maşina, nu te-a trimis tatăl tău, dar ai depăşit viteza legală.
Aşteptarea casierului se prelungea.
— Şi vrei să plăteşti amendă.
Resemnat, băiatul înălţă din umeri şi oftă adânc.
Acum plânsul din el era învins.
*** *Din volumul de schiţe şi povestiri Femeia din metrou
