Soarele intrat pe fereastră
s‑a făcut covrig pe covorul somnoros
Se‑ncălzesc în lene arabescurile
răsucite printre flori deja adormite
lujere moi se‑ntind inerte şi palide
franjuri neglijente albesc amorţite
Pisici de lână roşie torc în gând
sub
pleoape lăsate
Picotesc de jur împrejur statui hieratice
de
aduceri amine
Doar moneda de‑argint stă de veghe
distinctă‑n
chenar
aşteptându-mă să‑mi duc visul până la capăt.
