Prima pagină din caietul de caligrafie din clasa întâi nu conţinea liniatură pentru scris ci patru imagini, dintre care două îţi ofereau posibilitatea să compari poziţia corectă de scris, aşezat în bancă, cu poziţia incorectă. În partea stângă a paginii puteai vedea un elev şleampăt, şezând cu picioarele răşchirate grotesc, ieşindu-i dincolo de cadrul băncii, încovoiat peste caietul de caligrafie; în timp ce în partea dreaptă şedea elevul model, într-o poziţie impecabilă, cu spinarea perfect dreaptă, rezemat de spetează şi cu braţele aşezate corect pe pupitru. Ca să fie comparaţia şi mai convingătoare, elevul din stânga, cel cu poziţia de scris incorectă, era înfăţişat nu numai şleampăt ci şi urât la faţă şi cu părul ciufulit; în timp ce elevul model din dreapta era chipeş, perfect pieptănat, şi purta o uniformă ca scoasă de la cutie aducând cu uniforma de străjer, pe care cei din seria mea n-o mai apucaseră; iar pe mâneca stângă avea cusută o emblemă cu chenar în formă de scut: să fi fost oare emblema străjerilor?
În privinţa caligrafiei, e clar că, în ciuda tuturor silinţelor mele, n-am ajuns să excelez.
Şezând în bancă, cu caietul de caligrafie pe pupitrul în două ape, dintre care una înclinată, şi călimara băgată în adâncitura de pe porţiunea orizontală, într-un moment de neatenţie dopul de cauciuc abia scos din călimară mi-a căzut din mână şi s-a rostogolit peste caiet lăsând o dâră circulară pe toată foaia, de sus până jos. Foaia era deja scrisă, aşa că n-am putut să şterg dâra, şi nici să rup foaia din caiet. Dâra circulară de cerneală a rămas imprimată pentru totdeauna şi doar şi-a schimbat, de-a lungul anilor, culoarea, devenind din albastră maronie. *** *Din romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat
