În dimineaţa când l-au adus în curtea şcolii, prins la cererea doamnei Ştefănescu, profesoara noastră de biologie, era viu dar nu mai avea mult de trăit. A fost lăsat să se târască prin praf, în soarele nemilos, el care fusese deprins timp de o viaţă, oricât ar fi fost ea de scurtă, să se târască prin iarba umedă şi pe sub frunze mari de brustur, acum însă înconjurat de vacarmul copiilor, colegii mei, care parcă înnebuniseră ţopăind şi răcnind în jurul lui, batjocorindu-l prin însuşi faptul de a-l lăsa să se târască prin praf, fără putinţă să-şi găsească un locşor unde să se ascundă într-o clipită sau două, numai pentru cruda şi idioata lor desfătare. Apoi a fost omorât apăsându-i-se pe cap un tampon de vată îmbibat cu eter, la fel cum erau omorâte şi insectele care urmau să fie fixate cu ace în insectar. Sarcina de a-l pune în alcool spre a servi de material didactic mi-a fost încredinţată mie de către doamna Ştefănescu. Ceilalţi s-au hlizit la mine savurând perplexitatea mea şi găsind probabil că aveam în sfârşit ceea ce trebuia să mi se întâmple şi ceea ce meritam... Doamna Ştefănescu a fost unul din profesorii cei mai dedicaţi meseriei din câţi am avut ocazia să cunosc. Îmi amintesc de vivisecţia unei broaşte, pe care a făcut-o în clasă, în faţa noastră, invitându-ne să părăsim băncile şi să facem cerc în jurul ei lângă catedră, unde, pe o scândură lată, a răstignit o broască imobilizând-o cu burta în sus şi asigurându-ne că ţintuirea nu-i provoacă suferinţă deoarece broasca are un sistem nervos puţin dezvoltat şi deci nu simte vătămările corpului aşa cum le simţim noi oamenii. (Ceea ce sunt încredinţat că, pentru propria noastră linişte, ne-a convenit tuturor să credem.) Am stat şi am privit cu toţii, uluiţi, cum doamna Ştefănescu a practicat, cu o mână sigură şi experimentată, o incizie în trupul broscuţei, folosindu-se de un foarfece, începând de la partea de jos a abdomenului şi ajungând până în dreptul picioruşelor dinainte. Cu o mică baghetă cu cârlig în capăt a agăţat apoi şi a scos în faţă la vedere o mică gâlmă care pulsa. Era inima broaştei. Toată suflarea din clasă încremenise cu ochii holbaţi, în timp ce doamna Ştefănescu vorbea cu o voce egală, fără exaltarea aceea cu accente bărbăteşti cu care ne obişnuise atunci când făcea, de pildă, elogiul înotului care, spre deosebire de fotbal, considera ea, pune în mişcare toţi muşchii corpului, întărind inima. Pe când fotbalul, perora ea fără să-şi ascundă dispreţul, nu face decât să solicite muşchii picioarelor şi, în plus, să cultive grosolănia şi agresivitatea.
Aşadar, odată ajuns acasă, trebuia să pun şarpele mort într-un borcan cu spirt. Mama a stat şi m-a urmărit, o bucată de vreme, trebăluind pe terasă, fără o vorbă, doar aruncându-mi ocheade curioase şi uşor amuzate.
Aveam la dispoziţie un dreptunghi de sticlă de înălţimea borcanului, pe care trebuia să înfăşor şarpele în spirală, prinzându-l cu aţă. Asta presupunea să străpung corpul animalului mort în mai multe locuri cu un ac cu aţă. Dumnezeule, dar cum să pun pe acel trup rece şi alunecos mâna mea nedeprinsă cu atingerea fiinţelor moarte? La un moment dat cred că mama n-a mai putut răbda lipsa mea de curaj şi mi-a aruncat peste umăr:
— Închipuie-ţi şi tu că-i o macaroană fiartă ceva mai groasă.
Era mult mai rău decât o macaroană fiartă, şi mai ales împunsăturile acului în trupul acela care fusese viu totuşi, străpungând muşchi şi cartilagii care opuneau rezistenţă şi pârâiau, oricât ar fi fost acul de ascuţit, mi-au stârnit, la început, o repulsie vecină cu greaţa... De pe terasă, unde gătea, mama continua să-mi arunce ocheade neîncrezătoare: fiul ei nu era încă bărbat; dar era, poate, pe cale să devină.
Nu, mama n-avea motive să-şi facă griji. În cele din urmă şarpele a fost încolăcit în spirală şi fixat cu aţă în jurul dreptunghiului de sticlă, aşezat vertical în borcanul cu alcool, şi borcanul închis ermetic.
Era una din primele mele victorii asupra mea însumi. Şi o concluzie se desprindea de la sine: omul e capabil, iată, să se acomodeze cu orice situaţie. *** * Din romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat
