Mănuşi
albe de bumbac,
părul
ieşind şuviţe de flacără
de
sub chipiul seducător
O,
ce bine-ţi stă în uniforma bleumarin!
Iată-te
la răspântia anotimpurilor
cu
mişcări de balet
unduioase
pe-un
piedestal
dirijând
elegant circulaţia
automobilelor
imaginare
gonind
dinspre primăvară către vară
şi
dinspre toamnă spre iarnă
dinspre
nicăieri către oriunde.
Surâzătoare
locotenent Elvira
înfiripată
în zorii de ziuă
când
se-ncropesc fantasmele
şi
sunt chemate pădurile-foşnitoarele
şi
dorinţele-neîmplinitele
şi
ideile-uitatele
spre
a le reda viaţă
la
răspântia unde domnia-ta
locotenent
Elvira
rotindu-ţi
braţul cu mănuşă albă
dai
undă verde primăverii
şi
înălţându-ţi braţul faci să adaste
pentru
o clipă
asfinţitul
imortalizându-l
întru
desfătarea aducerilor aminte
Stârneşti
singură
doar
cu puterea zâmbetului
învolburări
de frunze arămii
de
sub roţile automobilelor imaginare —
arămii
precum ţi-e părul
ieşind
de sub strălucitorul chipiu
în
timp ce suliţele soarelui
străpung
ceaţa luminoasă a dimineţii.
Ce
noroc pe mine, locotenent Elvira,
că-mi
răsari în cale
din
când în când
înainte
de mijitul zorilor
când
se-nfiripă nălucirile
şi
ursirile târzii!
