Povesteşte-mi totul de-a fir a păr
Povesteşte-mi primele ploi şi primele tale ninsori
privirea
ta spre noaptea de-afară, chipul tău
răsfrânt
în oglinda geamului
Povesteşte-mi prima ta zi luminoasă
ochii
tăi mijiţi în soare
lumea
văzută prin ochelarii cu celofan roşu
Povesteşte-mi prima vrăbiuţă aşezată pe pervaz
încercând
disperată să desluşească interiorul
unde
pândesc ochii tăi încântaţi
Povesteşte-mi prima păpuşă legănată în braţe
culcată
pe perna miniaturală
în
căruciorul cu o roată clăpăugă
Povesteşte-mi prima păpădie suflată în luna lui mai
risipită
de suflarea ta viforoasă
peste
gălbenele şi ciuboţica-cucului
Povesteşte-mi primul tău abecedar şi prima ta
vacanţă
mare, nesfârşită cât o viaţă
şi
prima revedere de întâi septembrie
Povesteşte-mi primii pantofiori cu cataramă
primul
şnur alb-roşu şi prima ilustrată
expediată
din tabără, „cu drag”
Povesteşte-mi dulceţurile şi amărăciunile
şi
cuvintele toate, vrutele şi nevrutele
dojenile
şi alintările şi bezelele
Povesteşte-mi primul ruj de buze furat poşeta mamei
primii
cercei de cireşe şi oglinjoara
răsfrângând-o
pe „cea mai frumoasă din ţară”
Povesteşte-mi primul hohot de râs şi primele
lacrimi
primele
încruntări şi prima umilinţă
prima
neîncredere şi primul spate întors
Iar când ajungi la prima ispită, opreşte-te!
Nu mai vreau să te-ascult.
