Ideea am găsit-o într-o revistă pentru copii. Nu mai trebuia decât pusă în aplicare. Or, aplicarea unei idei era floare la ureche în comparaţie cu găsirea ideii în sine. Aşa că nu mai trebuia decât să facem rost de un motor electric pentru punerea în mişcare a săniei cu care urma să cutreierăm Câmpina în lung şi în lat, pe toate străzile, în timpul iernii. Mă şi gândeam: ce senzaţie! O sanie cu elice în Câmpina! Şi încă condusă de un copil!... Sigur, sania electrică nu putea fi una ordinară: cea pe care o văzusem în poză avea un profil super-aerodinamic, cu o carcasă la fel de super-aerodinamică a motorului electric, cocoţat pe un montant, în spatele săniei, la pupa. Dar toate acestea nu erau decât detalii... Motorul electric?... Ei bine, singur era mai greu să găsesc motorul electric potrivit, aşa că ne-am asociat doi: colegul şi prietenul meu Puiu Ghibănescu, care locuia peste drum, în colonia elitei fostei societăţi Steaua Română, şi cu mine. Ideea banilor era şi ea cu totul secundară... De unde aveam să procurăm motorul? Magazinele erau excluse pentru că acolo chiar se vindea pe bani. În plus, niciunul dintre noi nu cunoştea vreun magazin unde să se vândă motoare electrice. Soluţia era să căutăm din cunoştinţă în cunoştinţă... Cineva ne-a îndrumat către un tip care cică ar fi avut un motor electric de vânzare. Tipul, ceva mai mare decât noi, dar nu cu mult, a ieşit în poartă cu un motoraş care, dacă ar fi fost în stare bună, probabil că ar fi putut să pună în mişcare un ventilator, poate chiar măricel. Am luat motorul în mână, l-am cumpănit în palmă cu gravitate, ne-am uitat unul la celălalt şi am ajuns la concluzia că nu era ceea ce căutam... Tipul însă ne-a trimis la un alt tip, care sigur avea un motor electric de putere mult mai mare. Aşa că peste puţin timp, în faţa unei alte porţi, ne-am pomenit cu un motor destul de mare de astă dată, pe care tipul recomandat de celălalt îşi încorda oarecum muşchii să ni-l ţină în faţa ochilor. Şi nu că ni s-ar fi adresat zeflemitor dar a fost doar curios să ştie cum aveam de gând să-l alimentăm. Cu un acumulator de maşină? Să fim serioşi! Eu vi-l vând, dar motorul ăsta are nevoie de o baterie întreagă de acumulatori. Aveţi idee cât cântăreşte un acumulator? V-aţi gândit la ce greutate o s-ajungă sania aia pe care vreţi voi s-o construiţi? Şi să vă mai spun ceva: motorul ăsta merge cu curent alternativ. Aşa că aveţi nevoie şi de un invertor. — Ce-i aia? l-am întrebat. — O chestie care transformă curentul continuu în curent alternativ. Plus un transformator... Apoi cineva ne-a spus că n-avem nicio şansă cu motorul electric şi că ar fi bine să încercăm cu un motor de motoretă... Cum adică? Sania noastră care urma să lunece pe străzi în vuiet de elice de avion să se târâie acum — târ-târ-târ — c-un motor de motoretă?... Am mai încercat apoi pe la încă vreo câţiva tipi, dar niciunul n-a fost în stare să ne ajute să ne construim sania cu elice, cu profil super-aerodinamic...
Culmea e că prietenul meu a ajuns în cele din urmă inginer, şi, se pare, unul foarte bun. Pe atunci însă, când eram copii...
Încă o dată spun: copilăria nu are nicio legătură cu realitatea. *** * Din romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat
