N‑ai răbdare s‑aştepţi? — îmi spuneau
Dincolo de barieră începe ţinutul ploilor
lungi de‑o vară
peste‑ntinsele
lanuri
unduind sub
penelul ud
al pictorului
ghiduş
din „Lumea
copiilor”
N‑ai răbdare s‑aştepţi? — îmi spuneau
Dincolo de ploi, vezi bine
începe ţinutul căluşeilor unde duc
tramvaiele roşii
trecând
pe lângă vechiul
magazin mic
unde ai fi putut
să cumperi
dar n‑ai cumpărat
niciodată.
Magazinul cel mic, umbrit, cu clienţi puţini
care se cunosc
între ei şi îşi dau bineţe
zăbovind până pe‑nserat
— flecărind
câte‑n lună şi‑n
stele...
N‑ai răbdare s‑aştepţi? — îmi spuneau
Dincolo de ţinutul căluşeilor cu panaşuri aurii
Or să vină şi nopţile cu stele licărind
cu Ursa Mare pe
cerul ultramarin
tăiat de lainere cu luminiţe roşii —
babord, ştii? cu
faruri nevăzute
ground based, cu oameni inteligenţi —
controlând
traficul smaraldelor
sclipitoare de la
tribord
Iar dincolo de lainere,
dacă ai răbdare s‑aştepţi
poţi să te‑ntorci
în trecut
Dincolo de cuptoarele de mangal de la marginea câmpului
unde s‑a prăbuşit
Aurel Vlaicu
pe 13 din luna a
13‑a din anul al 13‑lea,
pe locul
înconjurat de merişor tuns
dincolo de orice
„dincolo”
unde nu mai e
decât fanfara
mărşăluind pompos
pe covorul de asfalt
turnat în ajun, cu
Munţii Carpaţi
pe fundal însorit,
până‑n pragul
micului magazin
umbrit
unde întoarcerea
nu costă nimic
decât
doar o viaţă printre clienţi flecari.
