Ca să vezi unde poţi ajunge dacă intri în amănunte!...
Giacometti cică ar fi zis că dintr-un incendiu, dacă ar avea de ales între a salva un tablou de Rembrandt şi o pisică, ar salva pisica. Sigur, se poate specula că Giacometti tindea să minimalizeze pictura în favoarea sculpturii, conştient fiind, probabil, că celebritatea i se datora mai ales sculpturilor sale filiforme, şi mai puţin desenelor şi gravurilor; iar sculpturile, fiind de bronz, ar fi avut toate şansele să scape nevătămate dintr-un incendiu.
Dincolo de asta însă, pot spune Aha, abia acuma pricep: salvăm pisica pentru că în flăcări pisica ar suferi. Pe când tabloul, nu.
Să înţelegem însă că dacă pisica ar pieri fără să sufere — căci se poate şi aşa —, atunci am putea reconsidera ideea de a salva tabloul de Rembrandt? Fără suferinţă pentru pisică, ce-ar însemna? Că prezumtivul salvator are la îndemână o injecţie letală, să zicem? Asta ar presupune însă că prezumtivul salvator n-are nicio cale de ieşire din încăperea cuprinsă de flăcări. (Căci altfel — nu-i aşa? — ar ieşi cu pisica în braţe pur şi simplu.) Caz în care, injecţia letală ar folosi-o negreşit pentru sine, căci, fără putinţă de a se salva el însuşi, principala sa grijă ar fi să se izbăvească de suferinţă pe sine întâi şi-ntâi.
Situaţia în care ar exista o fereastră prin care persoana în cauză ar putea arunca numai pisica, omul rămânând să se sacrifice, ar trebui exclusă, căci dacă ar exista o fereastră, omul ar folosi-o nu numai pentru salvarea pisicii, ci şi a lui însuşi. Sacrificiul ar fi real (şi lăudabil) doar dacă deschizătura ar fi îndeajuns de mică pentru ca omul să împingă pisica prin acea deschizătură (spre salvare), el urmând să piară în incendiu. Sau să evite suferinţa administrându-şi injecţia letală. Sacrificiul său ar fi lăudabil însă doar în aparenţă. Fiindcă dacă acea deschizătură mică ar exista, pisica ar găsi-o negreşit şi singură. Ceea ce înseamnă că persoana din încăpere n-ar mai fi un salvator.
Ce mai, lucrurile încep să se complice.
Ca să nu mai punem la socoteală ideea că Giacometti — sau cei care îl susţin —, ar avea în vedere raţiuni pentru salvarea din incendiu altele decât suferinţa pisicii.
