♥
Mi s-a întâmplat să mă trezesc fără motiv către sfârşitul nopţii, înainte de ivirea zorilor, şi, aşteptând să adorm la loc, am rămas în pat, cu privirea atrasă de dreptunghiul luminat palid al ferestrei. Nu eram sigur dacă lucirea aceea difuză şi firavă ca un ecran de aparat roentgen venea de la luminile oraşului, de dincolo de grădină, sau era lumină stelară. În faţa ochilor mei deodată foarte treji stătea încremenit frunzişul copacilor, negru, picotind în picioare, încă toropit de farmecul nopţii. Era mult prea devreme şi aţipeam iarăşi, dar se pare că nu pentru multă vreme. Când mă trezeam din nou era tot prea devreme, frunzişul copacilor încă dormita, în aceeaşi încremenire nocturnă, iar lumina care umplea cadrul ferestrei începeam să mă întreb dacă nu era totuşi un preludiu al zorilor... Şi tot aşa, trecând alternativ de la somn la veghe, mă minunam de fiecare dată că lumina dimineţii nu creştea. Oare tranşele mele de somn erau atât de scurte încât de la una la alta timpul nopţii să fi înaintat prea puţin spre lumina zilei? Incitat, începeam să mă întreb dacă ziua va mai veni vreodată. Mă şi gândeam la oamenii care în curând aveau să iasă de prin case cuprinşi de nelinişte şi să se adune în grupuri, afară, în acea lumină lăptoasă care nu era nici zi, nici noapte, şi aveau să comenteze îngrijoraţi, cu voce scăzută, ce era pe cale să ni se întâmple. La fel ca de fiecare dată când se petreceau evenimente neaşteptate şi de mare amploare, oamenilor începeau să le vină în minte soluţii de tot felul — soluţii de supravieţuire. Spiritul practic se manifesta în întreaga sa spontaneitate şi viza aspecte practice: surse de energie, programe economice de iluminat şi de încălzit, drumuri, semnalizări şi aşa mai departe. Prea puţini se arătau cu adevărat îngrijoraţi de fenomenul astronomic în sine. Aşa mi-i imaginam pe locuitorii oraşului, strânşi în mici grupuri, în scuaruri şi pe alei, înfriguraţi dar reţinuţi, în deplină stăpânire de sine, ca şi cum ar fi fost siguri că prin simpla lor solidaritate ar fi putut preveni toate relele de pe lume, în timp ce soţiile lor luau şi ele parte, într-un fel, de la distanţă, ivite la ferestrele de la etaje, la fel de îngrijorate şi ele, dar şi aici, la fel ca şi în viaţa de fiecare zi, preocupate mai mult de confortul şi de securitatea familiei: soţii lor antrenaţi în dezbateri publice şi în acţiuni de salvare să nu sufere de frig în noua situaţie creată şi să fie siguri că oricând pot conta pe sprijinul familiei.
*** *Fragment din romanul cu acelaşi titlu — în curs de scriere. Fragmentele nu sunt neapărat alăturate şi nici în ordine cronologică.
