Peste noapte, ninsoarea încremenită
pe evantaiele rugilor
nu departe de stradă,
nu departe de curţile dosnice
Surpriză. Rugii ştiau —
eu, doar eram nepregătit
În miezul rugilor ninşi,
în noaptea surprizelor
Ascunşi, spiriduşii verii
s-au prefăcut în spiriduşi ai iernii.
Prima zi de iarnă.
Aş putea să le văd scufiile
cu clopoţei de-argint
Dar pentru asta
ar trebui să dau la o parte
ramurile
cu puf de zăpadă
Mă mulţumesc, atunci,
doar cu clinchetul
clopoţeilor
Şi, pe aleea-nzăpezită,
mă-ndrept către stradă
Către vârsta a doua.
Şi-apoi a treia
Şi-apoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu