Amintiri fulgurante (IV)*

S-a spart un bibelou de doi bani din casă (dar care mie îmi era drag), un

elefant caraghios de faianţă ieftină. Mama — de fapt, nu sunt sigur, poate tata — îmi spune că se poate lipi cu usturoi. Frec deci bine cu un căţel de usturoi marginile grunjoase ale spărturilor celor două cioburi, apropii bucăţile şi le apăs bine una într-alta, ţinându-le astfel până îmi obosesc mâinile. Şi când încetez apăsarea — minune —, nu se mai desprind! Am din nou elefantul de faianţă întreg.

***

^*Din romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat