Fobia străzii*

„De fiecare dată când ies, e de-ajuns să mă depărtez cinsprezece paşi de casă ca să se şi ivească ceva pe stradă care să mă-ntoarcă de dos.”

O celebritate a filmului

În autobuz, două tipe stau de vorbă. „I-a mai rămas bătrânei ceva din budinca aia?” întreabă una. „Nu, c-a mâncat-o pe toată curva de fie-sa”, răspunde cealaltă...

Mă uit la locul liber de la fereastră. Alături, spre culoar, şade o bătrână uscată. Uscată din toate punctele de vedere. Pe locul liber ţine o sacoşă, iar ea, cu buzele strânse, priveşte drept înainte, în gol, cu intenţia clară să nu vadă pe nimeni în jur care să râvnească la locul de lângă ea.

*

Pe lăturalnica stradă Grigore Vodă, rămasă pavată doar cu piatră rotundă de râu din timpuri imemoriale, un tip, vădit de prin partea locului, vorbeşte din mers la celular. E scund, de vreo şaizeci de ani, păr alb, pantaloni şi cămaşă de culori deschise. Se încruntă şi vorbeşte răstit, răcneşte de s-aude de la un capăt la celălalt al străzii. „Dacă te prind la mine, te despoi! răcneşte tipul în celular. Te despoi şi te scot în stradă despuiată, auzi! N-ai decât să vii cu poliţia sau cu cine vrei tu! Mie nu-mi pasă! Te despoi şi te scot în stradă! N-ai decât să mă dai în judecată! Eu te despoi, asta fac, auzi! Păi ţie nu ţi-e ruşine, fă, să iei de la mine bani cu-mprumut şi să nu mi-i dai înapoi! Nu ţi-e ruşine niciun pic? Să iei bani de la mine şi dup’aia să de doară-n cur!” Tipul a ajuns la capătul străzii, dă să intre pe Mixandrei, şi încă se mai aude.

*

În faţa Mall-ului „Bucureşti” de pe Calea Vitan un tânăr traversează cu pas iute zebra, pe roşu. O maşină care se apropie în viteză îl claxonează nervos. Tânărul îi răspunde din mers c-un gest de ridicare energică a unui deget. A ajuns pe refugiul pentru pietoni şi nici nu se uită îndărăt. Poartă o jachetă subţire de vânt, cu gluga trasă peste cap. Îl văd îndepărtându-se către capătul refugiului c-un mers jucăuş, cu capul în pământ, mâinile în buzunare şi umerii legănaţi. Totul în jur străluceşte de modernitate. Barele de nichel ale refugiului îl protejează pe tânărul cu mers jucăuş.

*

M-am urcat în tramvaiul 19 şi m-am aşezat. Cineva se aşează în spatele meu şi îndată vine dintr-acolo un damf puternic de meniu popular. Must cu mititei, sau bere cu mititei? mă întreb. La prima oprire, misterul se dezleagă: o cutie goală de bere se rostogoleşte din inerţie, venind din spate şi se opreşte la articulaţia vagonului. Deci a fost bere. Prelungită până în tramvai. Mititeii or fi fost înainte. Tramvaiul porneşte şi aceeaşi inerţie împinge cutia de-a rostogolul înapoi până în dreptul scaunului meu. Apoi din nou, la următoarea oprire, cutia se rostogoleşte înainte. Nu mai nimereşte însă drumul ci deviază spre scară, unde — tranc! tranc! tranc! — coboară cele trei trepte. E de presupus că va ajunge afară în staţie. Şi era o frumuseţe de cutie, verde şi alb, cu auriu! Golden bräu.

***

^*Din volumul de povestiri Femeia din metrou