Locotenent Elvira

Mănuşi albe de bumbac,

părul ieşind şuviţe de flacără

de sub chipiul seducător

O, ce bine-ţi stă în uniforma bleumarin!

Iată-te la răspântia anotimpurilor

cu mişcări de balet

unduioase

pe-un piedestal

dirijând elegant circulaţia

automobilelor imaginare

gonind dinspre primăvară către vară

şi dinspre toamnă spre iarnă

dinspre nicăieri către oriunde.

Surâzătoare locotenent Elvira

înfiripată în zorii de ziuă

când se-ncropesc fantasmele

şi sunt chemate pădurile-foşnitoarele

şi dorinţele-neîmplinitele

şi ideile-uitatele

spre a le reda viaţă

la răspântia unde domnia-ta

locotenent Elvira

rotindu-ţi braţul cu mănuşă albă

dai undă verde primăverii

şi înălţându-ţi braţul faci să adaste

pentru o clipă

asfinţitul

imortalizându-l

întru desfătarea aducerilor aminte

Stârneşti

singură

doar cu puterea zâmbetului

învolburări de frunze arămii

de sub roţile automobilelor imaginare —

arămii precum ţi-e părul

ieşind de sub strălucitorul chipiu

în timp ce suliţele soarelui

străpung ceaţa luminoasă a dimineţii.

Ce noroc pe mine, locotenent Elvira,

că-mi răsari în cale

din când în când

înainte de mijitul zorilor

când se-nfiripă nălucirile

şi ursirile târzii!