sâmbătă, 10 decembrie 2011

Locotenent Elvira


Mănuşi albe de bumbac,
părul ieşind şuviţe de flacără
de sub chipiul seducător
O, ce bine-ţi stă în uniforma bleumarin!
Iată-te la răspântia anotimpurilor
cu mişcări de balet
unduioase
pe-un piedestal
dirijând elegant circulaţia
automobilelor imaginare
gonind dinspre primăvară către vară
şi dinspre toamnă spre iarnă
dinspre nicăieri către oriunde.

Surâzătoare locotenent Elvira
înfiripată în zorii de ziuă
când se-ncropesc fantasmele
şi sunt chemate pădurile-foşnitoarele
şi dorinţele-neîmplinitele
şi ideile-uitatele
spre a le reda viaţă
la răspântia unde domnia-ta
locotenent Elvira
rotindu-ţi braţul cu mănuşă albă
dai undă verde primăverii
şi înălţându-ţi braţul faci să adaste
pentru o clipă
asfinţitul
imortalizându-l
întru desfătarea aducerilor aminte
Stârneşti
singură
doar cu puterea zâmbetului
învolburări de frunze arămii
de sub roţile automobilelor imaginare —
arămii precum ţi-e părul
ieşind de sub strălucitorul chipiu
în timp ce suliţele soarelui
străpung ceaţa luminoasă a dimineţii.

Ce noroc pe mine, locotenent Elvira,
că-mi răsari în cale
din când în când
înainte de mijitul zorilor
când se-nfiripă nălucirile
şi ursirile târzii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu