Povesteşte-mi

Povesteşte-mi totul de-a fir a păr

Povesteşte-mi primele ploi şi primele tale ninsori

            privirea ta spre noaptea de-afară, chipul tău

            răsfrânt în oglinda geamului

Povesteşte-mi prima ta zi luminoasă

            ochii tăi mijiţi în soare

            lumea văzută prin ochelarii cu celofan roşu

Povesteşte-mi prima vrăbiuţă aşezată pe pervaz

            încercând disperată să desluşească interiorul

            unde pândesc ochii tăi încântaţi

Povesteşte-mi prima păpuşă legănată în braţe

            culcată pe perna miniaturală

            în căruciorul cu o roată clăpăugă

Povesteşte-mi prima păpădie suflată în luna lui mai

            risipită de suflarea ta viforoasă

            peste gălbenele şi ciuboţica-cucului

Povesteşte-mi primul tău abecedar şi prima ta

            vacanţă mare, nesfârşită cât o viaţă

            şi prima revedere de întâi septembrie

Povesteşte-mi primii pantofiori cu cataramă

            primul şnur alb-roşu şi prima ilustrată

            expediată din tabără, „cu drag”

Povesteşte-mi dulceţurile şi amărăciunile

            şi cuvintele toate, vrutele şi nevrutele

            dojenile şi alintările şi bezelele

Povesteşte-mi primul ruj de buze furat poşeta mamei

            primii cercei de cireşe şi oglinjoara

            răsfrângând-o pe „cea mai frumoasă din ţară”

Povesteşte-mi primul hohot de râs şi primele lacrimi

            primele încruntări şi prima umilinţă

            prima neîncredere şi primul spate întors

Iar când ajungi la prima ispită, opreşte-te!

Nu mai vreau să te-ascult.