O singură dată am încercat să traduc o povestire de-a mea în engleză şi să o propun mai multor reviste literare americane.
N-a fost să fie. Poate că povestirea însăşi nu a fost convingătoare, poate că traducerea, pe care am făcut-o singur, după puterile mele — cu o minimă revizie autohtonă —, nu a convins.
Dar de la acea încercare încoace sunt asaltat de invitaţii de a participa la concursuri literare în America. Desigur din simplul şi singurul motiv că m-au păstrat în baza lor de date. Mi se cere o taxă de participare modice şi sunt ispitit cu premii de la câteva sute la câteva mii de dolari. Este, desigur, business. Dar ce întreprindere pe lume nu este şi business?
(Fac o paranteză pentru a spune cât mă înduioşează obsedaţii de România „colonială”, unde multinaţionalele din Occident cică vin doar ca să facă profit. De parcă ar fi de blamat că nu vin să facă voluntariat; deşi alţii de la ei vin la noi să facă şi voluntariat; în timp ce ai noştri nu fac niciodată voluntariat la ei acasă.)
Pe lângă banii câştigaţi de revistele care organizează anual concursuri literare, literatura americană profită şi ea. Poate se explică şi astfel — prin acest amănunt — distanţa astronomică dintre literatura care se face la noi şi cea care se face la ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu