miercuri, 13 iulie 2016

Graiul animalelor

De-o parte, în curtea învecinată, îl am pe câinele care latră cât e ziua de lungă. A fost câine de pripas, acum e naturalizat–sedentar. Latră când nu i se dă de mâncare. Latră când i se dă de mâncare. Latră când e legat în lanţ. Latră când e lăsat liber. (Rareori, ce-i drept.) Latră când îl înjură stăpână-su că latră prea mult. Sau când nu-l înjură. Ham! Ham! Ham! Ham! Ham! Ham! Ham! Ham! Ham! ...
   De cealaltă parte, tot într-o curte învecinată, găinile umblă de colo până colo prin curte, care arată întocmai cum zice vorba, adică o bătătură: fără fir de iarbă, fără strop de apă. Pământ gol, scânduri vechi, împrăştiate peste tot. Vechituri. Găinile umblă bezmetice şi cârâie clătinând din cap — o dojenesc neîncetat pe stăpână. O dojenesc cu blândeţe, dar şi hotărât. Neechivoc. Ko koo ka koo kooo koo koo ka koo kooo ka ko kooo koo? Koo ka koo kooo koo koo koo koo ka koo koo kooo ka koo ka ko kaa kooo koo ko kaa koo? ...
   Peste noapte a trecut piticul Selmei Lagerlöf şi cred că mi-a ars aceeaşi palmă pe care a primit-o şi Nils Holgersson. După care a prins deodată să înţeleagă graiul animalelor, în speţă al gâscanului său Martin. Eu n-am niciun gâscan Martin în curte. Doar, de-o parte, câinele naturalizat–sedentar, care latră întruna. De cealaltă, găinile cârâitoare. Numai că acum cred că înţeleg ce spune fiecare. Daa, sunt sigur că am început să înţeleg! Nici nu-i prea greu.
   Câinele o ţine gaia maţu cu Dă-mi! De mâncare, desigur. Dar şi libertate. Dar şi siguranţa zilei de mâine. Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi!
   Găinile o dojenesc cu blândeţe pe stăpâna lor, cu blândeţe dar nu mai puţin sever. Dee cee nuu aa veţi grii jăă să nee daţi dee mân kaa ree? Dee cee uum blăm toa tăă zii uaa prin kur tee şii nuu găă sim ni mi kaa dee mân kaa ree?
   Mă şi mir că a trebuit să treacă piticul Selmei Lagerlöf ca să mă facă să înţeleg ceea ce aud de zile întregi, de luni. De ani.
   „Ai dat în mintea copiilor? ar zice Piticul. Aşa-ţi trebuie!”
   „Ar fi ceva rău în asta?” i-aş răspunde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu