joi, 30 septembrie 2010

Prietenul meu orb prefăcut

Când mi-am cumpărat barca

tata mi-a spus:

Bine că nu ţi-ai cumpărat un tramvai!

Ba — ha! ha! — eu îmi cumpărasem deja

            un tramvai

atât doar că m-am sfiit să i-o spun.

 

Mecanica tramvaiului, che piacere!

Nu poţi pleca pe furiş

nici colinda incognito

şinele se bifurcă doar ici şi colo

nimic nu-i după cum ţi-e voia

 

Şi totuşi

ce manete, ce pedale, ce pârghii!

Apeşi pedala

            şi macazul se schimbă automat

frânezi, şi tramvaiul opreşte în staţie

...unde urcă cine doreşte

            unde urcă şi — ia te uită!

            prietenul meu

            experimentatorul

            chiar el, fir-aş al naibii!...

 

Ehei! a şi experimentat bastonul alb

săptămâna trecută

iar acum experimentează ochii goi

            şi banderola pe mâneca dreaptă

se preface că vede bezna.

 

Se preface el, dar cine-l crede?

Ba... uite că

            îl cred bătrânii

            când îi cedează locul

            tinerii se închină pios

Prietene al meu orb prefăcut,

            cine-i mai ticălos?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu