De la mansardă

De la mansardă privesc scuarul
caldarâmul ca o tablă-de-şah fantezistă
portocal în ghiveci pe-un pătrat,
pomello pe-un altul
apoi, iată,
lămâi pe-o tuşă groasă de mediterană
ce culoare?... mai încape vorbă? albastră!
un pătrat verde, un pătrat roz,
un pătrat cadrilat-
er — taraba zarzavagiului şi şezlongul

pentru nudul lui Pallady
pătratul de cretă, ceasul solar...
Dar flaşnetarul?
Nu fi nerăbdător — toate la timpul lor

De ce nu Louis Armstrong poposind în Provence?

De ce nu!

What a wonderful world!
Venus lăsând un genunchi în pământ, lâng-o amforă
umplută cu aerul antichităţii
întinzând o mână albă de pe-un pătrat
pe altul... Îl vezi?
cupidon, pe-acelaşi pătrat al tablei-de-şah
lângă amforă pitulându-se ghiduş
cu arcul lui caraghios
felinarul şi, lângă el, franzelarul
elevele care chiulesc de la şcoala normală
şi s-au oprit să cumpere brioşe —
Ah, ce le place!
Aţi învăţat la franceză: charcutier —
Unde-i?... Căutaţi-l în scuar! le strig
iată, pătratul de colo!...
copertine dungate, prelate, copertine, prelate
măcelarul mustăcios, chei yale, ascuţitorie
dar cine nu-i aici mustăcios?
nu-i chiar un furnicar de oameni
dar plimbăreţi, slavă Domnului
cofetarul — what a wonderful world!
cumetri pe scaune pliante
coate întinse pe mese, leneş, ici una

colo, alta, şi colo, şi colo
N-am să număr pătratele scuarului
ca şahul Persiei, ca şahul Bermudelor
Ştiu doar c-ar fi destule dacă n-am număra

...prea departe.