Vara

Sorocul i s-a copt şi vara s-a dus
în lung de văi către nord
Murmurul fructelor coapte
a roit zumzăind dinspre pomi spre tarabe

Ce vesel, ce vesel!
Dâre de nor au lăsat în urmă avioanele
albe-n înalt de cer azuriu

azuriu, azuriu!
migrând spre nordul continentului

Spre nord, spre nord!
unde albastrul sticleşte peste gheţuri
unde Akka de Kebnekajse a cârmit-o
orr! orr! — cu gâştele-i albe
dinspre Öland spre Småland
şi ’napoi în cufărul meu

cu cărţi vechi

doar îl ştiţi!
Umbrele s-au furişat pe sub nori

în susul văilor
Cătina albă s-a-nfiorat de-atâta umbră
Iarba s-a aplecat sub suflarea austrului

încă verde, deja galbenă
Am înălţat coliba pân’ la capăt de vară
Din balcon privirea-mi s-a prefirat
peste dealuri tăcute

către nord, către nord
Am închis caietul şi am lăsat palma
s-apese-ndelung pe copertă
Dar am uitat de-o rază de soare
care s-a uscat odată cu zaţul

pe fundul ceşcuţei de cafea.