Felinarele–Nemuritoarele

   Noaptea mă cuprinde în braţele ei
   căldicele şi umede
În care oraş? pe care din străzi?
Ridic braţele şi mă simt luat pe sus
De-o mână de tata, de cealaltă de mama
între ei — leagăn din mâinile lor
Zbor — hopa! —
   dintr-o noapte într-alta
   peste nopţi înainte
   suntem trei nemuritori
   într-un oraş nemuritor...
Iată umbra întinsă în faţă-mi
lungă, între umbrele lor şi mai lungi
De ce scad umbrele? de ce pălesc?
de ce se rotesc? de ce se urcă pe gard?
   şi-apoi mor
Ridic braţele şi mă simt luat pe sus
De-o mână de tata, de cealaltă de mama
Zbor — hopa! —
   de la un felinar la altul
Noua mea umbră ţâşneşte ’nainte-mi
apoi
scade–păleşte–se–roteşte–se–urcă–pe–gard–
   suntem trei nemuritori
   într-un oraş nemuritor
Vin felinarele-n şir
   Vin Felinarele–Nemuritoarele
   Şi tot vin...